Cum lucrează cu foldere și fișiere

Tot ce face Claude Cowork se întâmplă într-un folder de lucru — la fel ca un coleg care are acces la un anumit dosar de pe calculator. Înțelegerea acestui lucru îți dă control și siguranță.

Cum îl pornești, în practică

Nu instalezi nimic separat. Deschizi aplicația Claude Desktop (macOS sau Windows) și îl îndrepți pe Cowork spre folderul în care vrei să lucrezi — acela devine folderul de lucru al sesiunii. De aici încolo, două reguli simple acoperă tot:

Cum „adaugi” fișiere = le pui în acel folder. Nu există încărcare: tot ce e deja în folderul de lucru (sau în subfolderele lui) îi e vizibil imediat. Ca să-i dai un document nou, pui o copie în folder.
Cum „extragi” rezultate = deschizi același folder. Tot ce creează e salvat ca fișier obișnuit în folderul de lucru. Ca să deschizi un rezultat, deschizi folderul pe calculator — Finder pe Mac, File Explorer pe Windows — și dai dublu-clic pe fișier, ca de obicei.

Modelul mental: folderul de lucru e singurul birou pe care îl împărțiți tu și colegul tău. Tu lași documente pe el; colegul lasă înapoi pe el munca terminată. Nimic nu se întâmplă în altă parte pe calculatorul tău.

Un prim-plan al căsuței de mesaj și al barei de sub ea: un buton plus în stânga-jos, un microfon în dreapta-jos, iar de-a lungul marginii de jos folderul de lucru, un chip de mod de autonomie și selectorul de model și efort. — Chip-ul folderului de lucru (aici *colearn*) e limita — singurul folder pe care această sesiune îl poate citi și în care poate salva.

Folderul de lucru = terenul lui de joacă

Când pornești o sesiune, Claude Cowork „stă” într-un folder. Vede fișierele din el și subfolderele lui. Nu umblă aiurea prin tot calculatorul tău. Asta înseamnă două lucruri:

Siguranță: dacă vrei să lucreze doar pe un proiect, pui fișierele acelui proiect într-un folder și pornești acolo.
Claritate: când spui „documentul cu oferta”, el caută în folderul curent, nu în tot universul.

Bună practică: creează câte un folder per proiect. De exemplu Proiect-Raport-Trimestrial/. Pune înăuntru toate fișierele relevante. Astfel asistentul are context curat și tu știi mereu unde sunt rezultatele.

Ce tipuri de fișiere „vede”

Aproape orice fișier de birou: text, Word (.docx), Excel (.xlsx), CSV, PDF, imagini, note. Un fișier text simplu îl citește pur și simplu; un tabel Excel sau un PDF scanat îl deschide cu unealta potrivită, din spate (pentru un tabel poate chiar rula câteva linii de cod ca să adune o coloană). Tu nu alegi niciodată unealta — îi spui ce vrei, iar el alege metoda.

Cum se referă la fișiere

Te poți referi la un fișier în limbaj natural:

„Citește oferta-furnizor-A.pdf”
„Ia toate fișierele din folderul facturi/”
„Documentul Excel cu bugetul”

Dacă are dubii (sunt două fișiere care s-ar potrivi), te întreabă. Dacă vrei să fii precis, spune numele exact.

Creează fișiere noi tot acolo

Când îi ceri un raport, îl salvează ca fișier în folderul de lucru. Îți spune unde l-a pus și cum se numește. Așa nu „dispare” nimic — totul rămâne pe disc, la tine.

Atenție: dacă îi ceri să modifice un fișier existent, întâi întreabă-l să-ți facă o copie sau spune-i explicit „nu suprascrie originalul”. Un coleg bun întreabă înainte să șteargă — la fel și aici, dar tu controlezi nivelul de precauție.

E sigur? Cum funcționează permisiunile

Cea mai frecventă teamă: „și dacă îmi strică sau șterge fișierele?” Răspuns scurt: tu alegi folderul de lucru, iar acela e limita normală. Alegând folderul, îi acorzi lui Claude acces de citire/scriere acolo, ca să poată inspecta fișiere și crea unele noi. Orice depășește această limită, și orice e greu de anulat, merită o aprobare deliberată.

Plasă de siguranță	Ce înseamnă pentru tine
Folderul e explicit	Claude citește și scrie în folderul de lucru pe care l-ai selectat. Nu umblă în tăcere prin tot calculatorul tău.
Acțiunile spre exterior se opresc implicit	Când un task are nevoie de servicii conectate, acțiuni de browser/aplicații sau acces în afara folderului aprobat, te așteptă un pas de aprobare — cu excepția cazului în care ai ales un mod mai autonom.
Ștergerea e specială	Ștergerea permanentă necesită în continuare confirmare explicită. La primele rulări, cere copii sau backup-uri înainte de mutări, redenumiri sau suprascrieri în masă.
Tu rămâi în control	Poți cere mai întâi un plan, urmări ce a făcut, opri o rulare și revizui rezultatele înainte de a le folosi.

De reținut: tratează aprobările ca pe centura de siguranță, nu ca pe o bătaie de cap. Dacă vrei liniște maximă, lucrează pe un folder cu copii, nu pe originale — și spune-i de la început „nu suprascrie nimic fără să mă întrebi”.

Configurează un proiect, pas cu pas

Un proiect este forma durabilă a unui folder de lucru: un folder la care te întorci mereu, unde Claude își ține minte instrucțiunile, fișierele și contextul de la o sesiune la alta. Iată configurarea completă, clic cu clic.

Deschide Cowork și mergi la Projects. În Claude Desktop, treci pe tab-ul Cowork, alege Projects (proiecte) în bara din stânga, apoi apasă New project (proiect nou) — în dreapta-sus, sau butonul mare din mijloc când lista e încă goală.

Cowork → Projects → New project. Starea goală sugerează deja ideea: dă-i lui Claude un folder din care lucrezi deja.
Alege cum pornești. Apar trei opțiuni. Pentru munca de birou de zi cu zi, alege Use an existing folder (folosește un folder existent) — îl îndreaptă pe Claude spre un folder pe care îl ai deja, exact ideea de folder de lucru din această lecție. (Start from scratch creează un folder nou; Import a project aduce unul început în Chat.)

Trei moduri de a porni — Use an existing folder e alegerea firească atunci când fișierele există deja pe calculatorul tău.
Alege folderul și dă-i un nume. Apasă Change (schimbă) ca să selectezi folderul local — folderul tău de lucru. Dă proiectului un Name (nume), opțional adaugă Instructions (instrucțiuni — o notă permanentă despre cum ar trebui să lucreze Claude aici) și pune orice fișiere suplimentare. Apoi apasă Create project (creează proiectul).

Folderul pe care îl alegi aici este limita din restul acestei lecții — Claude citește și scrie doar înăuntrul lui.
Ești în proiect. Spațiul de lucru se deschide cu o căsuță de mesaj ('What would you like to work on in this project?'), chip-ul folderului de lucru sub ea și panouri laterale pentru Instructions, task-uri Scheduled și Context — folderul plus o Memory (memorie) pe care proiectul o păstrează între conversații. De aici, pur și simplu descrii munca.

Proiectul deschis: o singură căsuță de mesaj, folderul drept context și panouri pentru instrucțiuni, programări și o memorie care persistă de la o sesiune la alta.

Trei lucruri pe care le poți seta per proiect

Un proiect e mai mult decât un folder. Pe marginea din dreapta a ecranului proiectului sunt trei panouri care modelează felul în care lucrează Claude aici — și, spre deosebire de o conversație de unică folosință, ele rămân pe loc de la o sesiune la alta.

Coloana din dreapta a unui proiect Cowork deschis, cu trei panouri stivuite: 'Instructions' (adaugă ton, formatare sau reguli care să ghideze felul în care lucrează Claude), 'Scheduled' (configurează task-uri recurente pentru acest proiect) și 'Context' care listează folderul 'colearn' și o secțiune 'Memory' cu textul 'Ask Claude to remember something and it will save it here'. — Cele trei panouri la nivel de proiect — **Instructions**, **Scheduled** și **Context** — în dreapta ecranului proiectului.

Panou	La ce folosește
Instructions	Reguli permanente pentru proiect — ton, formatare și cum ar trebui să lucreze Claude aici. Le setezi o singură dată și se aplică oricărui task din proiect, așa că nu mai repeți niciodată aceleași indicații.
Scheduled	Task-uri recurente care rulează după un program — un rezumat săptămânal, un raport de luni. Configurezi unul și proiectul îl execută la timp, chiar și când tu nu ești atent.
Context	Ce știe proiectul: folderul de lucru (aici colearn) din care citește și în care scrie, plus o Memory (memorie) în care îi poți cere lui Claude să rețină fapte pe care să le poarte de la o conversație la alta.

La început le poți ignora pe toate trei — un proiect funcționează bine doar cu un folder. Le adaugi pe măsură ce ți se conturează fluxul de lucru: Instructions când te prinzi că repeți aceleași indicații, Scheduled când un task se repetă, Memory când există ceva ce Claude ar trebui să știe mereu.

Asta e toată configurarea. De acum încolo, „pornește Claude Cowork într-un folder” înseamnă pur și simplu deschiderea acestui proiect — iar mini-exercițiul de mai jos e prima ta rulare.

Mini-exercițiu (3 minute)

Creează un folder nou pe desktop numit Test-Cowork.
Pune înăuntru un document oarecare (un PDF sau un Word pe care îl ai la îndemână).
Pornește Claude Cowork în acel folder și cere-i: „Spune-mi ce fișiere sunt aici și ce conține fiecare, pe scurt.”

Observă cum răspunde — asta îți arată exact ce „vede”.